De câte ori ați auzit sintagma “Banii nu aduc fericirea”? Eu am auzit o atât de mult încât am hotărât să analizez puțin acest subiect. Și astfel am ajuns la concluzia că această problemă își are rădăcinile în profunzimea psihologică a autosuficienței umane, având la bază ura și invidia.

Să începem cu începutul. Ce este oare fericirea? Ce este acest lucru după care alergăm toată viața? Putem defini fericirea ca fiind o stare de spirit pozitivă, datorată unei situații sau aspirații, atingerii unui obiectiv dacă doriți. Astfel, putem spune că fericirea se împarte în trei mari categorii: fericirea economică, fericirea personală și fericirea socială. Fericirea economică este dată de “a avea”, ea reflectând satisfacții de ordin material, fericirea personală este dată de “a fi”, ea este mai greu de atins având la bază o împăcare a omului cu el însuși. În ceea ce privește fericirea socială, ea își are fundamentul în capacitatea omului de a fi fericit împreună cu alți oameni.

Un alt aspect important este faptul că inteligența sau civilizația, așa cum le cunoaștem noi astăzi, nu au nimic de-a face cu nivelul de fericire. În acest sens putem să ne uităm la societățile izolate din Munții Himalaya sau Tibet, unde nivelul de trai simplist, bazat exclusiv pe tradiții de mii de ani, oamenii sunt mai fericiți decât în zonele civilizate, nefiind frustrați că nu au destul sau că ar merita mai mult. Totodată ne putem uita la societățile dezvoltate, unde predomină nefericirea și neîmplinirea, deși există un nivel ridicat de trai și de civilizație. Bineînțeles că acest lucru nu stabilește o regulă , existând și excepții.

Omul evoluat este atras de dorința de mai mult. Istoricul Charles Gide consideră că multitudinea de nevoi diferențiază specia umană de restul animalelor. Aceste nevoi dau naștere civilizației moderne, dar nu îl fac neapărat pe om fericit.

Consider că un element esențial în atragerea fericirii este educația. Pentru a evita cercul vicios în care mulți își găsesc sfârșitul evolutiv, prin faptul că mereu va fi cineva care va avea o mașină mai nouă decât a noastră sau o casă mai mare decât a noastră este nevoie de educație, trebuie să învățăm că nu un bun material aduce fericirea și să înțelegem că fericirea se atrage prin contribuția mai multor factori, în afară de cel material, care desigur că este important și el, dar el este doar o completare la alți factori. Pentru a demonstra acest lucru recomand analiza piramidei lui Maslow. Abraham Maslow susține că ființele umane sunt dependente de satisfacerea anumitor nevoi, iar pentru a satisface niște nevoi superioare este necesar a se trece prin nevoile inferioare. El ne spune că pentru a atinge un nivel superior de împlinire, satisfacție și fericire este nevoie de o împlinire a nevoilor primare cum ar fi hrana, nevoia de somn, nevoile sexuale, practic orice nevoie fizioliogică. După nevoile primare urmează nevoia de siguranță. Ea este reprezentată de un loc de muncă stabil, sănătate și proprietate. Al treilea nivel este cel al nevoilor de apartenență și de iubire. La acest nivel ne dorim afecțiune prietenii sincere și întemeierea unei familii. Penultima treaptă este cea a descoperirii sinelui. Astfel, pentru a trece la nivelul următor trebuie să ne satisfacem nevoia de respect de sine și de încredere în sine căutând respectul celor din jur și validarea noastră în societate. La cel de-al cincilea nivel avem nevoile de auto-actualizare. Câteva dintre ele sunt găsirea moralității, a creativității, depășirea prejudecăților și acceptarea situațiilor pe care nu le putem schimba.

Dacă primele patru niveluri sunt dominate de nevoi deficitare, adică nu simțim neapărat ceva schimbat când le atingem, dar suferim în lipsa lor, la cel de-al cincilea nivel găsim nevoile de “creștere” și de “descoperire”. Nevoile de la cel de-al cincilea nivel nu se diminuează și nu pot să dispară, dimpotrivă, ele se amplifică odată ce le atingem, ne fac să ne dorim mai mult. Aici întâlnim nevoile care ne fac să evoluăm.

Revenind la fericire, este imposibil să satisfaci nevoile de la nivelul cinci când nu le-ai satisfăcut nici măcar pe cele de la nivelul doi. Niciun mare artist nu a creat o operă desăvârșită auzindu-și sunetul propriului stomac care cere de mâncare. La fel este și cu fericirea, nu o poți descoperiri fără o stare materială minimă. Aceasta este și cauza pentru care statele lumii civilizate caută să evite o decădere până la atingerea nivelului pragului sărăciei pentru cetățenii lor. Este un indice primar al nivelului de satisfacție și fericire al unei societăți. Nu este un secret faptul că există un prag de suportabilitate a sărăciei și a lipsurilor dincolo de care omul nu mai are un comportament uman. În general se poate vorbi despre fericire absolută abia după ce omul a atinge nivelul cinci al piramidei lui Maslow, până atunci el aflându-se în perioada de căutare a fericirii. Din toată această căutare trebuie, în primul rând, să ne găsim propriul echilibru deoarece satisfacerea nevoilor materiale căutate în exces poate duce la lăcomie. Această lăcomie o găsim personificată în mitologia greacă în regele Midas, el fiind obsedat de acumularea averii. Regele Midas, deși considera că a primit un dar prin faptul că tot ce atingea se transforma în aur, va constata că de fapt a primit un blestem, transformând în aur inclusiv mâncarea pe care o atingea, astfel nemaiputându-se hrăni. Aceasta este o lecție valoroasă din care trebuie să înțelegem că “auri sacra fames” ne poate distruge în cele din urmă.

Un motiv pentru care fericirea întârzie să apară poate fi și lipsa virtuții. Filosoful și istoricul britanic Bertrand Russell, în cartea sa “În căutarea fericirii” ne spune că “una dintre cele mai redutabile cauze ale nefericirii este imediat după grija temătoare, invidia. Aș spune despre invidie că este unul dintre cele mai universale și mai adânc înrădăcinate afecte umane.” Astfel, virtutea este chemată ca mijloc de echilibru între dorința nemărginită a omului de a acumula și nivelul limitat de bunuri materiale de care oamenii pot dispune. Virtutea trebuie să ucidă invidia, ura și lăcomia, pentru binele comun.

Am auzit de multe ori cum că numai capitalismul este vinovat pentru lăcomia pe care o vedem în jur. Defapt capitalismul are ca fundament virtutea prin ascetism, echilibru și cumpătare, după cum putem spune că la baza capitalismului modern se află reforma luterană, o religie bazată pe ascetism și echilibru. Lăcomia este doar un defect uman. Și cine cade victimă acestui defect oare? Cei care caută fericirea în cel de al doilea nivel al piramidei lui Maslow. Astfel, omul vede că vecinul are o casă mai mare decât a lui, iar el dorindu-și pentru sine o casa mare și frumoasă la fel ca a vecinului, cu toate că el nu este pregătit să facă sacrificiile pe care le face vecinul, născându-se astfel invidia. Foarte puțini oameni sunt capabili să își recunoască limita, asta însemnând că au atins nivelul cinci. Cei mai mulți își găsesc satisfacția în eșecul celui de lângă el, ei înșiși nefiind în stare să clădească nimic, trăind pe principiul “să moară și capra vecinului”. Devierea de la virtute duce la un război al tuturor împotriva tuturor, război din care nimeni nu are nimic de câștigat.

La fel ca virtutea, morala joacă un rol esențial în aflarea fericirii. Pentru ca moralitatea să dezvolte o societate este nevoie de educație în acea societate. În România postdecembristă, din păcate, se poate observa că această moralitate lipsește. Ea lipsește de la simpla participare la trafic, în care se circulă pe linia de tramvai pentru a “fenta” traficul, și până la modul în care se aplică legea în funcție de numele pe care îl porți sau de funcția pe care o deții.

Morala ar trebui să intervină în situația în care se produce un dezechilibru în societate. Pentru ca o societate să fie echilibrată, bogatul trebuie să îl respecte pe sărac, iar săracul să îi recunoască bogăția celui bogat. Apogeul moralității este definirea caracterului vertical, având la bază corelarea între ce spune și ce face un om. Lipsa de caracter ne pune în situația unor căutări și a unei nevroze care ne îmbolnăvește atât fizic cât și psihic.

Fericirea este un obiectiv foarte greu de atins în lipsa justeții sociale. Revenind la un subiect pe care l-am mai dezbătut, în care spuneam de ce este importantă legea și respectarea legii, ea asigurând justiția relațiilor sociale. Sentimentul lipsei de justețe socială este un sentiment care efectiv amputează orice dorință a unui om de a mai respecta legea la rândul său. În ceea ce privește avuția, filosoful grec Aristotel, în lucrarea sa “Politica” ne exemplifică situația: “Câștigul și averea îi îndreapta pe unii împotriva altora, nu pentru a agonisi ceva pentru ei înșiși, așa cum s-a spus mai înainte, ci întrucât constată că alții au mai mult, unii pe drept, alții pe nedrept.”

Inechitatea socială este atât de periculoasă încât poate cauza în rândul societății complexul lui Fourier. Acesta se manifestă prin dezvoltarea de resentimente față de omul care a reușit, cel bolnav putând merge atât de departe încât își poate face rău sieși, cu condiția să sufere și cel pe care îl detestă.

Unde este totuși legătura între fericire și banii? Ei bine, banii și câștigul moral, licit, bazat pe caracter, pot să întrețină acea fericire, nefiind neapărat factorul care o și aduce. În contextul actual, în societatea consumeristă, unde nu ne mai cultivăm singuri mâncarea și nici nu ne mai creștem noi animalele, avem nevoie de bani la supermarket, unde nu se poate plăti cu un zâmbet și nici nu îi putem promite caseriței că îi spălăm pe jos în casă, banii fiind esențiali pentru acoperirea nevoilor de bază. Ei te ajută să oferi familiei tale tot ce e mai bun. Banii te ajută totodată, alături de educație, să avansezi pe ultimele trepte ale piramidei lui Maslow.

În concluzie, banii, împreună cu o educație corespunzătoare, pot cu siguranță să întrețină fericirea. Societatea actuală nu ne lasă să trăim fără ei. Cine ar dori totuși să o facă ar trăi în izolare. Banii în esență nu sunt răi. Ei sunt buni sau răi după cum îi folosim și după cum îi dobândim. Până și Biblia accentuează faptul că dragostea de bani nu este bună, nu bani în sinea lor, ca instrument.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *