Cel mai probabil vă întrebați care este legătura cuvintelor din titlu. Ei bine, este vorba despre un lanț, un raport de tip cauză-efect, un lanț care începe cu nimicirea legii care duce spre extincția libertății trecând prin stârpirea democrației, pornind de la încălcarea sau ocolirea legii, o societate poate uita de libertate.

Voi începe prin legătura dintre lege și libertate în accepțiunea lui Kant, acesta spune că ”omul este liber dacă nu datorează ascultare nici unei persoane, ci numai legilor”. Respectarea legilor stă la baza civilizației umane. Aici putem face referire chiar la “precivilizație” în care inclusiv popoarele primitive se bazau pe un cod etic, un cod moral sau un regulament, fie el scris sau nescris, fără de care tribul, ginta ori familia nu ar fi putut să funcționeze, astfel societatea nu ar fi evoluat în punctul în care se află acum.

Acum aș dori să fac referire la un fragment al lui Niall Ferguson în cartea sa ”Civilizația – Vestul și restul” unde autorul face o paralelă interesantă între domnia legii și democrație de această dată. El spune:”În schimb o anumită idee a reprezentat diferența crucială dintre America Britanică și America Iberică, o idee legată de faptul cum oamenii ar trebui să guverneze. Unii au făcut greșeala de a numi această idee “democrație” și de a crede că orie țară poate s-o adopte pur și simplu prin organizarea de alegeri. În realitate democrația era cheia de boltă a unui edificiu care avea la temelie domnia legii – mai exact sanctitatea libertății individuale și securitatea drepturilor de proprietate private, asigurate de un guvern reprezentativ, constituțional.” Ce vrea să spună Ferguson aici? Cred că se referă la faptul că fără lege dispare libertatea, iar fără libertate dispare democrația.

Libertatea se poate extinde bineînțeles la nivelul economiei, astfel există o foarte strânsă legătură între nivelul de libertate economică a unei țări și nivelul de prosperitate a cetățenilor din respectivele țări. Aici putem observa țările din orient, care nu au capacitatea de a crea norme de actualitate, raportate la nevoile actuale ale societății, văzându-se cu ochiul liber diferența dintre țările civilizate și cele statice, dintre cele libere, democratice și cele restrictive și totalitare.

Legea este liantul care asigură solidaritatea și cooperarea socială. Prin lege se asigură ocrotirea celor săraci în fața abuzurilor celor bogați și a tuturor în fața statului. Astfel lipsa legii naște haos, iar haosul duce la mai mult haos, pe când ordinea aduce ordine.

Cunoscând toate acestea, observ cu tristețe că România se află la ani lumină de valorile de mai sus, lucru care mă mâhnește profund. Zilele trecute am citit un articol de anul trecut din publicația online “Adevărul” în care domnul Erik Miskin, un laureat cu Premiul Nobel pentru Economie, dă o posibilă soluție la o problemă stringentă a României, anume corupția și miserupismul de care ne batem în fiecare moment al existenței noastre mărunte din această țară. Domnia sa spune așa: ”Corupţia este o problemă serioasă în multe țări, nu doar în România. Sunt mecanisme care pot îmbunătăţi situaţia. Unul dintre acestea este răspunderea publică şi adoptarea unor legi privind transparenţa aparatului administrativ. Încurajarea unei prese libere şi independente este foarte importantă. O strategie bună poate fi cea adoptată de Singapore care, deşi sună ciudat, a dat salarii mai mari funcţionarilor publici. Dacă creşti salariile funcţionarilor publici, dar stabileşti pedepse aspre, îi ameninţi cu puşcăria sau cu amenzi foarte mari în cazul în care sunt prinşi cu acte de corupţie. Astfel, slujbele lor vor fi atât de bine remunerate, încât nu vor dori să-şi asume riscul să fie corupţi. Singapore este acum unul dintre cele mai puţin corupte state din lume. Astea sunt câteva exemple de bună guvernare care pot îmbunătăţi situaţia din România.”

Acum mă întreb și eu, de ce până acum liderii noștri nu au vrut să înțeleagă faptul că această corupție, care începe la ghișeu și se propagă până în vârful muntelui Olimp al zeităților care conduc acest stat, alienează individul, mai mult, oferă maximum o lipsă de perspectivă cetățeanului care caută în primul rând predictibilitate, dar și bun simț, generat de un tratament lipsit de aroganță și de ciocoism din partea reprezentanților statului? Pe de altă parte, de ce nu învață societatea faptul că în interacțiunea profesională în secolul XXI, într-o țară membră a Uniunii Europene, trebuie să dispară relația de tip “stăpân-sclav”, având totodată plătitori de taxe care au impresia că “a fi liber” este egal cu a avea o atitudine trufașă față de angajații statului, iar cei din urmă au o atitudine de sictir și obrăznicie față de cei dintâi?

Nerespectând aceste principii esențiale ale unei societăți civilizate nu vom reuși să evoluăm nicicând, învârtindu-ne mereu într-un cerc vicios de tipul “fă tu primul și voi face și eu”, astfel încât nimeni nu face nimic. Ei bine, schimbarea trebuie să vină de undeva.

Revenind la chestiunea legată de lege, mergând pe principiul “fă tu primul și voi face și eu”, s-a generat un alt impas, din punctul meu de vedere, atunci când investesc niște bani în ceva, mă aștept la un randament, la un “return of investment” dacă vreți, adică vreau să văd cum banii mei se cheltuiesc îmbunătățindu-mi calitatea vieții. Dacă nu îmi place cum sunt cheltuiți banii mei de către mandatari, voi fi tentat să suspend investiția. Ei bine, cred ca acest principiu se aplică și plătitorilor de taxe și impozite. Știm foarte bine că în România este un procent foarte mare de bani care circulă pe sub undele radarului. Aici ne lovim din nou de cercul vicios menționat, cum putem să avem pretenția să visăm spitale performante și învățământ performant, când noi în absolut orice act economic căutăm o portiță să nu ne plătim dările față de stat? Corupția descurajează omul în datoriile sale civice, astfel cetățeanul caută să evite plata taxelor.

O întrebare care ar trebui să ne pună pe gânduri este cum să oferi ceva dacă nu ți se oferă nimic în schimb, doar pretenții? Nu ți se oferă nici măcar un minim standard de educație, ce pretenții să mai ridicăm în ceea ce privește sistemul de sănătate? Liderii noștri ar trebui să știe că nu poți să ai o societate dezvoltată atât timp cât ea este bolnavă și needucată.

Astfel, dacă nu ne trezim la realitate, dacă nu pedepsim cât de grav se poate corupția, dacă nu taxăm intens abuzurile, dacă nu ne hotărâm să ne îndeplinim datoriile civice, ne vom trezi într-o zi că nu vom mai avea nimic, nici măcar libertatea pentru care s-au luptat părinții noștri în ’89.