Pentru că am ajuns, ca și societate, într-un punct critic în care ura a devenit de-a dreptul macabră, iar sentimentele de repulsie față de cei care nu apreciază faptele din jur conform propriilor noastre idei, urâm vehement. Care să fie oare motivul pentru care s-a sădit atât de multă ură în societatea noastră? Momentan este inexplicabil, în sensul că mocnește atât de tare încât este aproape imposibil să ajungem la sursa urii din sufletele noastre.

Să încercăm totuși să vedem ce este ura. Psihologii ne spun că acest sentiment poate să apară preponderant din frustrare. Tind să dau dreptate acestui argument, datorită faptului că frustrarea răscolește niște sentimente adânci de nemulțumire de sine, nemulțumire față de cei din jur, astfel creându-se climatul perfect pentru dizolvarea unor sentimente pozitive, cum sunt bucuria sau sentimentul de împlinire personală, ele fiind efectiv blocate. Astfel, ajungem să nu mai vedem nimic pozitiv în jur, fiind orbiți de sentimentele negative care pun stăpânire pe psihicul nostru.

Una din sursele primare care sădește frustrare în om este mass-media. Mass-media ne prezintă, prin reclame, filme și emisiuni diverse “lumi perfecte” sau “situații perfecte”. Tendința umană care e? Să își dorească acel lucru aparent “perfect”, ceea ce, pe undeva, este perfect normal. Toată lumea își dorește cea mai mare casă, cea mai scumpă mașină și, bineînțeles, cea mai frumoasă femeie. Ei bine, mass-media ce face? Ne prezintă un film de două ore în care totul e perfect, rapid și ușor. O să dau un exemplu banal cu filmul “The Social Network”, în care ne este prezentat tânărul Mark Zuckerberg, un student la Universitatea Harvard, care în doar două ore, ajunge din studenție direct în Forbes 500. Astfel, noi ca oameni care trăim în realitate și nu în film, avem așteptări mult prea mari, mult prea rapide și fără prea mult efort. Bineînțeles că viața bate filmul și lucrurile nu se întâmplă deloc așa. Iată că încep să apară frustrările generatoare de ură… Îl vedem pe un prieten de-al nostru, care poate a fost mai perseverent și a reușit să facă ceva ce noi nu am putut, doar noi credeam că e ca în film, și dezvoltăm niște sentimente negative față de el, că a avut noroc, că mama, că tata, că mai știu eu ce.

O societate construită pe acest fundament este foarte ușor de manevrat, dându-i impulsurile necesare desigur. Astfel, mediatizând excesiv faptul că oamenii bogați fură, că femeile frumoase sunt ușuratice sau orice alte chestiuni din această categorie, ura devine una generală, atent îndreptată spre țintele respective.

Este un proverb armenesc care îmi place foarte mult și reprezintă exact ceea ce vreau să luminez, anume “ura distruge cetatea”. Este cât se poate de adevărat, nici nu e nevoie ca cineva din exterior să își mai dea silința să facă ceva, atât timp cât a rostogolit puțin bulgărele, de acolo este preluat de către societate. Este cea mai simplă metodă de a destabiliza o societate, pe modelul deja cunoscut “Divide et Impera”. De aici și până la violență e doar un mic pas. O societate scindată este o societate învinsă.

hate_

“Violenţa este ultimul refugiu al incompetenţei.” spunea personajul Salvor Hardin din seria SF “Foundation” aparținând celebrului scriitor american, Isaac Asimov. Pentru ca ura să degenereze în violență este nevoie de niște mici ajustări. De obicei, oamenii recurg la violență în momentul în care își epuizează resursele sau strategiile, ori când se simt încolțiți. Astfel, atunci când cineva nu este capabil să soluționeze o dispută comunicând, doar suntem Homo Sapiens Sapiens, ei aleg să se comporte animalic, cam la fel ca acum 70.000 de ani, la începuturile Revoluției Cognitive. Atunci, dacă nu eram de acord cu opinia colegului de trib, dacă eram mai puternici decât el, luam bâta și i-o rupeam de spinare. Acum, descoperind limbajul articulat, este o insultă la adresa evoluției să procedăm în același mod.

Violența, în esența ei, este cea mai degradantă formă de maifestare la care poate recurge cineva în secolul XXI, ea fiind un subiect cu care se identifică oamenii Evului Mediu timpuriu, și nu oamenii mileniului III. Violența are la bază ura despre care am vorbit mai sus, uneori cu mici valențe de deviații psihice netratabile, dar nu despre acele cazuri este vorba aici.

Prima formă “atestată” de istorie în care s-a ura s-a manifestat prin violență se regăsește în Vechiul Testament, anume Geneza 4:1-8, unde Cain, orbit de ură și de mânie, și-a ucis propriul frate.

O altă cauză des întălnită a violenței este spiritul de turmă, acel moment în care, de exemplu spectatorii unei competiții sportive, fiind într-un grup numeros, trec peste absolut orice norme morale, pierzându-și astfel orice urmă a responsabilității sociale.

Ceea ce se întâmplă cu România de vreo doi ani încoace nu s-a mai întâmplat de foarte mult timp, chiar dacă unii vor spune că de la Revoluția din ’89, țin să ii contrazic spunându-le că atunci toată populația țării era de acord cu faptul că acel regim trebuia să se încheie. Acum e altfel, s-au învrăjbit oamenii, miroase a ură și plutește o dorință de manifestare a violenței cum nu a mai fost până acum. Se ceartă prieteni, rude și frați din cauza politicii, cum e posibil așa ceva? Politica e o chestiune abstractă, sau cel puțin așa ar trebui să fie. Preferințele politice nu au voie să dezbine oamenii în secolul XXI, omenirea a depășit momentul cruciadelor din secolele X și XI. Iar “lupta de clasă” ar trebui să rămână doar o pată întunecată specifică primei părți a secolului XX. Cel puțin eu acolo aș prefera să o văd, nu în societatea dominată de Noul Om.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *