Sistemul bancar a asigurat de-a lungul timpului posibilitatea unei dezvoltări fără precedent, fie că vorbim despre finanțarea companiilor ori despre finanțarea persoanelor fizice. O societate nu se poate dezvolta fără a împrumuta banii necesari unor investiții, fiind nevoie mereu de creditare. Companiile nu se dezvoltă fără credite, iar persoanele fizice nu își pot achiziționa locuințe ori bunuri de larg consum de mare valoare fără a beneficia de acestea.

         De la apariția creditelor, economia a cunoscut un avânt considerabil, banca jucând un rol esențial în sprijinul creșterii economice naționale ori mondiale. Însă de aici și până la derapajele costurilor de creditare e cale lungă. Cea mai stringentă problemă este aceea că, din păcate, în România avem niște dobânzi enorme comparativ cu alte state europene. Cauzele acestor dobânzi ridicate pot fi multe, însă niciuna nu poate fi considerată neaparat o certitudine. Putem să vorbim despre inprevizibilitatea fiscalității, existând multe schimbări anunțate pe ultima sută de metrii, lucru care crește riscul de afaceri al băncilor sau putem să vorbim despre o înțelegere a jucătorilor din business-ul financiar-bancar, care, urmărindu-și profiturile, profită de faptul că oamenii nu au alternativă, iar dacă marja de profit poate fi mare, de ce să nu fie? Până la urmă sunt niște afaceri având menirea de a face profit, nu sunt ONG-uri de caritate.

         Totuși, întrebarea pe care mi-o pun este dacă nu cumva diferența dintre dobânda plătită pentru depozite și dobânda aplicată creditelor nu este cam mare!? Este totuși o diferență între aproximativ 2% și 8%. Plus alte comisioane aferente fiecărei tranzacții, care se reflectă implicit în profitul băncilor. Tocmai din acest motiv găsesc utilă măsura prezentată aseară de către Ministrul Finanțelor, domnul Eugen Teodorovici, prin care se impune o impozitare suplimentară a profiturilor băncilor dacă aceștia nu țin sub control indicele ROBOR, indice care reprezintă rata de împrumut interbancar. Dar, în egală măsură, consider că acest lucru ar fi trebuit discutat înainte, tocmai pentru a putea fi luate în calcul eventualele efecte negative, cum avem de exemplu căderea spectaculoasă a instituțiilor bancare pe Bursa de Valori București din cursul zilei de astăzi, cu ecouri până în Europa, vedem cazul Erste Group din Austria, deținătorul BCR, una dintre băncile de top din România. Cu riscul de a mă repeta, totuși măsura este una bună și totodată necesară. Majoritatea țărilor europene au dobânda la credite situată la jumătate față dedobânda aplicată în România.

         Cred că o soluție ar fi dialogul dintre Guvern și instituțiile bancare prin care să se ajungă la un consens, deoarece nu este normal ca un simplu zvon să aducă o scădere și cu 19% a capitalizării unei companii listată la bursă. Acest lucru este nociv pentru economia României. De asemenea, cum bine am văzut în exemplul celebrei accize aplicată combustibilului, cel care suferă în final este tot consumatorul. Deci s-ar putea ca acest ”impozit pe lăcomie” să fie asumat de către bănci, dar să se reflecte printr-o creștere a dobânzilor. Deci fără un dialog constructiv, o măsură extrem de bună poate să devină nocivă.

         Nu cred că e cazul ca aceasta măsură să afecteze, din nou, buzunarul cetățenilor. Întotdeauna dialogul a fost, este și va fi cea mai bună soluție în astfel de situații.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *