Una dintre direcțiile în care politica de stânga trebuie să își îndrepte atenția este echitatea socială. Dar prin ridicarea nivelului de trai al celor cu posibilități limitate, și nu prin limitarea orizonturilor celor care își doresc mai mult de la viață, făcând ceva productiv, creând plus-valoare. Echitatea nu este totuna cu egalitatea.

Acest lucru se poate face prin investiții în diverse domenii economice, cel mai important dintre aceste domenii fiind, de departe, infrastructura, stimulând astfel, sau cel puțin să nu încurce, dezvoltarea mediului de afaceri autohton. Dar, pentru ca mediul de afaceri să fie performant, trebuie creat un climat favorabil, climat bazat, în primul rând, pe predictibilitate. Este esențial să îți poți face planuri pe termen mediu și lung. Când nu ai un climat predictibil ești tentat să iei totul acum, prejudiciind astfel societatea, livrându-i niște bunuri de calitate inferioara la un preț mare. Inclusiv corupția are la origine lipsa perspectivelor de viitor și haosul legislativ. Pe principiul “dacă nu acum, atunci când”, nu e așa?

După ce ai făcut toate acestea, faci câteva investiții în educație și în sănătate. Pentru ca o societate să se dezvolte, ai nevoie de oameni educați și sănătoși. Așa se construiește performanța, știți vorba aceea,
“mens sana in corpore sano”.

Următorul pas este să se asigure un sistem de protecție socială care să mențină echilibrul, să nu existe derapaje foarte mari. Acest sistem de protecție socială trebuie dublat de către un sistem de justiție performant care să îi apere pe cei slabi de cei puternici și să îi apere pe cei puternici unii de alții.

Ultimul pas, acel pas la care vreau să ajung, este acela în care statul are nevoie de lichidități pentru că e normal să aibă nevoie de așa ceva, și se împrumută de pe piețele de capital. Împrumutul este un lucru deopotrivă și bun, și rău. Depinde în totalitate care este scopul împrumutului. Dacă statul se împrumută pentru a asigura un sistem de protecție socială performant, sărind peste etapele anterioare, resursa financiara este pusă pe sobă, este la fel ca și cum în loc sa cumperi lemne, dai foc banilor pentru a te încălzi, este stupid. Dacă statul se împrumută în schimb pentru investiții în domenii economice esențiale, cum spuneam, în primul rând infrastructura, împrumutul devine fezabil și aduce exclusiv beneficii pentru țară.

Regula de bază a împrumutului este să generăm plus-valoare cu acei bani, nu să plătim cheltuieli curente. Mă întreb, ia cineva credite pentru a-și potoli foamea? Cheltuirea nesăbuită a banilor luați împrumut afectează atât generațiile actuale, cât și generațiile viitoare.

Orice construcție are câțiva pași esențiali, pași de la care e bine să nu existe abateri, altminteri întreaga construcție se năruie. Din cauza cheltuielor excesive în direcții greșite ori pripite, se pot produce adevărate cutremure financiare care pot afecta generațiile viitoare. Tot ceea ce facem astăzi are urmări mâine.

Astfel, chiar dacă se duce o luptă pentru a reduce decalajele economice din societate, acționând în necunostință de cauză nu facem altceva decât să adâncim aceste decalaje. Ne așteaptă vremuri tulburi, dar încă e timp pentru a diminua o aterizare forțată în viitorul apropiat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *